Recent am citit un articol tare interesant despre tipurile psihologice, după care oamenii sunt adesea clasificați. Să știți că e greșit să întrebăm pe cineva ”ești introvert sau extrovert?”, pentru că faci persoana dată să se gândească automat la acestea ca la două extreme. Adevărul e că majoritatea din noi suntem undeva la mijloc. Puțini oameni sunt 100% introverți sau viceversa.
O persoană introvertă nu trebuie caracterizată ca fiind una rușinoasă sau care suferă de anxietate socială. Da, e firesc ca mulți din noi să avem emoții atunci când, de exemplu, ținem o cuvântare în fața unui auditoriu, mai ales pentru prima dată, dar asta nicidecum nu înseamnă că mereu când ies în public sunt nesigură pe mine și vreau mai repede să mă ascund. Mai jos o să vă arăt un video care foarte bine prezintă doleanțele unei persoane introverte, și sunt sigură că mulți din voi vă veți regăsi.
Diferența cea mai mare, aș zice eu, e că persoanele introverte sunt stimulate de trăirile interioare și consumă energie în interacțiunile sociale. Extroverții, dimpotrivă, caută stimulare exterioară – ei acumulează energie din interacțiune socială.
Despre mine, cine nu mă cunoaște, pot spune că sunt o persoană ambivertă. Mă bucur de interacțiunea cu ceilalți, dar am nevoie și de timp în care să fiu singură; sunt o fire prietenoasă și sociabilă în contextul potrivit; uneori mă simt mai bine să am un spațiu unde să lucrez independent, alteori îmi place să lucrez în echipă; câteodată aleg să vorbesc în voce tare, dar sunt și momente când aleg să meditez asupra lucrurilor în interiorul meu.
Mulți nu înțelegem bine aceste concepte și tindem să ne formăm opinii greșite despre anumiți oameni. Avem tendința de a crede că extroverții își fac meseria mai bine ca oricine altcineva, că sunt cei mai buni în vânzări sau mai minunați lideri ca ei nu găsești – total greșit! Așa cum am explicat mai sus și prejudecățile noastre greșite despre introverți.
E dureros când cineva, fără să te cunoască, îți spune ce poți face și ce nu poți. De unde știi tu? Crezi că dacă sunt mai calmă și mai tăcută nu pot avea idei bune? Ori dacă îmi exteriorizez trăirile prin expresii fizice ce mă evidențiază, nu voi putea fi concentrată să duc lucrurile până la capăt?
Toți oamenii sunt înzestrați atât cu calități pozitive, cât și negative. Eu nu cred în oameni perfecți, iar cei care nu recunosc asta – sunt niște prefăcuți.