Într-un articol precedent am scris despre vacanța noastră din această vară în Turcia. Acolo am specificat faptul că și eu, și Mihai, încă de acasă ne-am pus ca obiectiv ca din cele 7 zile de vacanță, una să o dedicăm aventurii pe mare și divingului. Ne-am ținut de cuvânt. Am contactat tur-operatorul și următoarea zi eram pe vaporul care ne ducea spre locul acțiunii.
În briza vântului de mare, simțit bine la etajul 2 al vaporului, admiram peisajele fermecătoare care ni se arătau în fața ochilor: peșteri pline cu apă, ce puteau fi explorate doar de corăbiile mici, stânci înalte, diferite modele de nave care se legănau pe mare, plajele depărtate ș.a.
În scurt timp am ajuns la destinație.
Ni s-a făcut instructajul de comportare sub apă, am fost împărțiți pe grupe și a venit rândul nostru (în tot acest timp de așteptare ne-am bălăcit în mare). Ne-am echipat pentru scufundare, am intrat în apă și am fost lăsați să ne acomodăm.
Un moment amuzat la diving este acela când vizorul ochelarilor trebuie să-i ungi cu propria salivă ca să nu se aburească. 😀
Ce vezi și ce simți aflându-te sub apă e greu de descris și nici măcar imaginile nu redau ceea ce este în realitate. Experiența de SCUBA DIVING trebuie doar să o trăiești pentru a înțelege cu adevărat „legile subacvatice”.
Și pentru că am petrecut o zi întreagă pe mare, am avut o masă inclusă în preț, care ne-a fost servită după prima scufundare.
După cum am spus în articolul precedent, experiența noastră de SCUBA DIVING a constat din două scufundări la diferite adâncimi – 4-5 m și 7-8 m. Foto și video se fac doar la prima scufundare.
Spre seară, când a decurs cu bine și cea de-a doua etapă de diving, participanții au fost serviți cu pepene verde și pepene galben. Și pe ritm de dans, la întoarcere, pe modestul nostru vas de croazieră, s-au înmânat tuturor diplome de participare. Aici iar un moment amuzant: pe diplome fie numele, fie prenumele noastre au fost schimonosite și sună în felul următor: Mikhail Andoni și, la mine și mai interesant, Mariana Meriak :D.
Sincer, o călătorie pe mare e un adevărat medicament pentru suflet. Și să te aventuriezi să descoperi mediul înconjurător mai puțin accesibil pentru oameni – e o adevărată provocare. Cel mai mult regret faptul că eu nu am putut să fac cea de-a doua scufundare (la o adâncime mai mare și care a avut loc în altă parte) din cauza durerii insuportabile în urechi. De fapt, nici la prima scufundare nu am rezistat până la final și am făcut semn să ies la suprafață.
Sper data viitoare când voi mai încerca SCUBA Diving să efectuez cu succes manevra de echilibrare a presiunii în urechi. Citisem că aceasta e problema cu care cei mai mulți se confruntă atunci când se cufundă în mare și ATENȚIE(!) dacă durerea de urechi e prea mare, trebuie să te oprești din a face diving și să ieși la suprafață, întrucât, dacă presiunea nu este echilibrată, s-ar putea ajunge chiar la ruperea timpanului. Deci, aveți grijă!
O dată cu începerea coborârii, datorită creșterii presiunii exterioare, apare un dezechilibru între presiunile care acționează de o parte și de alta a timpanului și anume între presiunea mediului acvatic exterior care crește cu adâncimea și presiunea aerului din urechea medie care rămâne la valoarea presiunii atmosferice.
- Cea mai eficientă metodă de echilibrare este manevra Valsalva care constă în strângerea nasului între degete și suflarea de aer în nas pentru a forța aerul din faringe să deschidă trompa lui Eustache și să pătrundă prin ea către urechea medie. (Wikipedia)
Și pe noi la instructaj ne-au învățat să folosim manevra Valsalva. Însă la o căutare pe google puteți găsi și alte metode prin care să puteți ține sub control presiunea în urechi. Poate depinde de la om la om eficiența lor.
Mai sunt niște aspecte generale pe care aș vrea să le conturez aici.
Divingul se consideră un sport pentru amatori de senzații tari. Și când faci pasul de a te decide că tu într-adevăr vrei să faci asta, atunci este o dovadă că ești un om curajos. Totodată, poți scoate din toată această activitate niște lecții, cum ar fi:
- Să ai încredere. Pentru un începător (ca mine, în special, care pe atunci mai că nu puteam înota) încrederea în instructorul-scafandru care te însoțește este esențială. Îți încredințezi practic viața în mâinile lui. Îl urmezi, e ghidul tău. Semnalele pe care ți le dă acesta ar trebui să-ți calmeze panica.
- Adaptabilitatea. Ca să explorezi tărâmurile subacvatice, de voie – de nevoie, trebuie să accepți un alt mod de a respira. E mai greu în cazul celor care respiră doar pe nas și foarte rar pe gură, pentru că la diving e invers, respiri doar pe gură cu ajutorul unui tub de respirat unit la un balon cu aer comprimat. Să te adaptezi într-un alt mediu pe uscat nu e deloc ușor, dar ce să mai zici atunci când vine vorba de un mediu care nu este destinat supraviețuirii rasei umane!? Dar așa suntem noi, încercăm să ne conformăm cu toate pentru a descoperi cât mai multe lucruri în lumea asta…
Din orice încercare, activitate sau schimbare în viața noastră, învățăm câte ceva.
Timpul petrecut în doi cu persoana iubită, primele experiențe pe care le aveți în doi, vă fac să vă cunoașteți reciproc mai bine. Și e funny chiar să vezi reacția pesoanei iubite la ceva nou în viața sa. Recomand să simțiți adrenalina împreună!!!
Când încerci pentru prima dată scufudările în apă:
- Ai grijă să nu fii răcit;
- Fii relaxat și calm, nu lăsa panica să-ți strice planurile (învățați din greșelile mele :D)
-Divingul este o activitate care nu priește oricui, dar, sigur, până nu încerci nu ai de unde ști. În drum spre locul unde se face diving completezi un formular, unde specifici dacă suferi de anumite boli sau dacă ești însărcinată.
PS. Lucruri firești care pot să se întâmple la scuba diving: nu toți îmbracă costumul ăla negru și nici nu e necesar dacă apa e caldă, noi doar în costumele noastre de baie am intrat în apă; în mască este inevitabil să-ți intre un pic de apă – acolo te învață cum să o scoți chiar fiind la adâncime.
Știți cum se descifrează acronimul SCUBA? Iată așa: Self Contained Underwater Breathing Apparatus.