Oricând, oriunde și din orice motiv, la miez de noapte sau în plină zi. Pot plânge dacă-s tristă, când sunt fericită sau de emoții, uneori de singurătate, alteori din cauza agitației din jurul meu. Vărs lacrimi la filme sau când ascult muzică de suflet, mă ating la inimă unele gânduri scrise pe hârtie și iar ochii îmi sunt înlăcrimați. Plâng de durere, plâng din supărare, plâng când îmi reușește ceva, dar și mai tare când nu, plâng la despărțire și la revedere tot, plâng din regret, plâng când mă copleșește dorul și plâng încă din multe alte cauze. Sunt femeie și-mi permit să-mi expun astfel sentimentele. Când simt nevoia, o fac. Nu știu dacă lucrurile se schimbă după asta, dar e un fel de descărcare a tot ceea ce mă apasă pe inimă.
Bărbații nu sunt ca noi. Ei dacă plâng o fac din motive serioase, mult mai obiective și profunde, spre deosebire de cele ale femeilor. Nu e o generalizare, ci doar o simplă constatare personală. Probabil aceasta se întâmplă din cauza stereotipurilor care descurajează bărbații să-și arate cu adevărat propriile emoțiile, care, sunt sigură, și ale lor adesea ar fi redate prin lacrimi.
Nu fac nicio discriminare când zic că sunt femeie și-mi permit să plâng din orice motiv. Conform unei documentări, femeile sunt mai sensibile, deoarece secretă un nivel sanguin mai mare de prolactină (un hormon găsit în lacrimile emoționale) în comparație cu bărbații.
***
Charles Darwin spunea în 1872 că lacrimile servesc la niciun motiv. Acum multe cercetări sunt în contradicție cu această decizie a fondatorului teoriei evoluționiste, care au găsit o mulțime de beneficii ale lacrimilor și a plânsului, atât în scop fizic, cât și psihic.
***
Deci am argumente care îmi scuză momentele mele de criză, de schimbare emoțională. Cu toate că spun des că sunt femeie puternică și independentă… dar ce aș primi de la asta dacă nu aș avea un umăr pe care să-mi pun capul și să plâng?! Care să mă lase să-mi spun tot of-ul, după care să-mi arate că pe lângă multele motive pe care eu le-am găsit pentru a plânge, sunt mult mai multe motive pentru a zâmbi!)
O vorbă simplă îmi place: Viața e frumoasă, dacă știi să o trăiești și nu doar supraviețuiești.
Dați curs liber stărilor sufletești mai puțin plăcute, apoi încercați să găsiți acele mii de motive pentru a zâmbi și plângeți doar de fericire!