Încrederea într-o relație este primordială, îndeosebi când aceasta, pentru o perioadă nedeterminată și din motive variate, trebuie să continue la distanță. Iar de fidelitatea cuiva poți fi sigur atunci când îi oferi persoanei iubite aripi pentru a zbura și el/ea tot la tine se întoarce, de fapt, nici nu pleacă. Îmi pare rău de oamenii care nu știu a prețui încrederea celuilalt, pentru că e atât de dureros să fii trădat, să fii înlăturat, să nu mai fii cel/cea care ai fost cândva…
Poate că, uneori, sentimentele se întăresc și mai mult atunci când ești la sute de kilometri depărtare, deoarece ajungi în momentul când realizezi cât de pustie îți este inima și ce neinteresant îți poate fi traiul, indiferent ce peisaje te înconjoară și cu ce oameni interacționezi. Asta pentru că o jumătate din tine lipsește. Iar atunci când oamenii folosesc expresia „jumătatea mea”, înseamnă că ei chiar trăiesc pe deplin doar cu o a doua persoană, care îi completează și le fac viața de mii de ori mai frumoasă.
Și nu înțeleg expresiile de mirare ale unor oameni apărute în momentul când află că pleci singur/ă și partenerul rămâne :„Îl lași?”, „Nu te temi?”, „Vă despărțiți?”, „Da’ n-o să-și găsească pe alta sau tu pe acolo pe altul?”, „Da’ cum o să puteți trăi așa?”, „Ați început să trăiți împreună și deam’ gata?” și multe altele le-aș putea enumera, dar astea sunt suficiente pentru a vă da seama când de deranjante sunt aceste întrebări. Credeți că noi nu am discutat înainte de a face acest pas? Sau că e o decizie ușoară pe care am luat-o brusc? NU. Ne-a luat timp până să realizăm că trebuie de încercat, că da, de fapt mergem la risc, dar… ne-am bazat pe ÎNCREDERE. Eu sunt convinsă că iubirea rezistă în timp, indiferent de obstacole.
A fost dorința mea să vin în Irlanda. Aveam nevoie un pic să mă detașez de Moldova, care de la o vreme nu o mai suportam. Dar jumătatea mea tot în țară a rămas, mai repede să primească și el mult-preaiubita cetățenie română! Nu mi-a interzis să plec. De fapt, nu a insistat prea tare. Și mă bucur. Pentru că într-o relație sănătoasă nu sunt interdicții… În limita decenței, desigur.
Nouă ne este greu unul fără altul. Într-o zi nu o să mai pot de dor, o să-mi iau bilet și o să revin la tine, Moldovă! Dar nu de dragul tău, ci din cauza faptului că el nu poate să vină la mine, pentru că tu, țărișoară, nu-i permiți, nu-i oferi această șansă lui și multor altor cetățeni ai tăi cu astfel de dorințe.
