Hristos a Înviat! Cum și unde ați marcat Paștele? Eu, la nordul Moldovei, alături de familia jumătății mele. Acolo, în localitatea Bulboci, aproape o săptămână m-am delectat din natura vie, așa cum numai la sate o mai găsești: verdele natural, peisaje cu animale ce pasc pe imaș, dealuri, livezi în floare și ogoare; și cerul parcă e altfel – se simte jocul lui în nuanțe și stări. E frumos să te urci pe un punct înalt și să admiri întreaga mica așezare, și să pui întrebări ca să afli ce s-a schimbat între timp. Dar despre Bulboci voi vorbi altădată mai pe îndelete. Acum mergem din sat în raion, la Soroca. Mă laud primăvara aceasta cu prima mea vizită la vestita cetate, unica din Moldova din secolul al XV-lea, care mai este și astăzi. La exterior am mai văzut-o anterior, într-o zi de luni, anul trecut. Însă lunea și marțea cetatea este închisă. Un minus aș zice eu. Cred că astfel de atracții turistice ar trebui să fie deschise zilnic, mai ales că nu necesită un număr mare de angajați. I-am achitat bărbatului de la admistrație câte 10 lei de adult (noi eram 3 persoane) și am pornit să explorăm.
Cetatea Soroca
Monumentul istoric pe care îl vedem astăzi, aflat pe malul râului Nistru, a trecut prin mai multe schimbări de-a lungul timpului. Inițial, înainte de cetatea din piatră, a existat în locul ei o cetate de lemn și pământ, care probabil a fost construită de către Ștefan cel Mare în 1499. La 23 aprilie 1543, Petru Rareș expediază o scrisoare în orașul Bistrița din Transilvania, prin care cere meșteri care ar putea ridica întărituri la Soroca. Deci, cetatea care astăzi reprezintă unul dintre principalele puncte de atracție de la noi, a fost construită de un grup de zidari din Transilvania. Conform informației din cartea „Vernisaj Turistic” (2015, autor: Nicolae Platon) schimbările considerabile ale cetății au survenit în timpul aflării polonezilor în cetate, între anii 1648-1699. Au fost alipite pereților incintei 13 încăperi pentru păstrarea prafului de pușcă, iar deasupra lor au fost construite încăperi pentru cazare. De asemenea, în jurul cetății a fost săpat un șanț adânc, care se umplea cu apă din râulețul Racovăț. Cetatea se evidențiază prin sistemul arhitectonic de fortificare: zidurile împreună cu cele 5 turnuri formează o incintă circulară, făcând-o să reziste la atacurile artileriei grele de asediu. Panoul afișat înăuntrul cetății informează că Cetatea Soroca este capabilă să reziste la asedii de lungă durată, ea este prevăzută cu locuințe ale garnizoanei și ale comandamentului militar, un paraclis, depozite, două fântâni cu apă potabilă.
Cetatea Soroca, în trecutul său istoric, a fost arena celor mai groaznice invazii. Aici, la picioarele zidurilor sale s-au desfășurat războaiele cele mai crude.
Opinia proprie
Să știți că nu toți rămân fascinați de cele văzute, vorbind din numele unor persoane care m-au însoțit. Cred că doar cei îndrăgostiți de istorie cu adevărat ar dori s-o viziteze în repetate rânduri. Pentru un simplu turist este suficient o singură dată, că totuși spațiul nu este într-atât de mare, iar în maxim o oră reușești să admiri tot. Mie, personal, îmi plac construcțiile vechi, din piatră în special… mă atrag, simt că mă detașează de „modernism” pentru câteva momente. Și apreciez că este o construcție în care într-adevăr s-a depus multă muncă și efort, în timpuri grele. Azi așa ceva nu faci, chiar și cu atâtea tehnologii și invenții, puține se construiesc ce ar rezista secole întregi, pentru că suntem o generație grăbită de a termina cât mai repede totul, fără a duce cont de calitate (sau pasiune, că acum tot ce se face e pentru profit). Aș dori să mai remarc faptul că nu mi-a plăcut ca într-un loc istoric să citesc numele Cristian, Olesea, Alina etc. scrise cu cerneală sau cu pixul-corector pe barele de lemn din interiorul turnurilor. Cred că supraveghetorii trebuie să le spună copiilor, în mod educat, că nu e frumos acest lucru. Am mai văzut că una dintre încăperile de jos era de fapt depozit pentru lucruri care nu se încadrează estetic în fața unui vizitator: obiecte din lemn, peliculă, table, saci cu nuștiu ce, căldări cu paie ș.a. instrumente de construcție puse claie peste grămadă.
Vestita sabie a lui Ștefan cel Mare nu se află în cetate, cu toate că ar fi fost bine să fie 🙂 . Locul amenajat din sticlă unde trebuia să fie REPLICA „oferită cadou Cetății Soroca de către ex-premierul Republicii Moldova Flad Filat, primită în 2012 în dar de la fostul prim-ministru, actualul președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdogan” este gol, lipită fiind informația pe care am menționat-o în ghilimele. Dar…
Nu vreau doar să critic, mai ales lucrurile unicale în Moldova noastră mică. Cetatea Soroca, vrei nu vrei, bucură ochiul oricui. Mmm… ce plăcut e să bei o cafea privind apele Nistrului încălzit de razele soarelui alături de persoana dragă, iar în spate să te simți protejat de faimoasa fortăreață! Iar după asta să urci acele scări istorice ce conduc la ușa imensă a cetății, care parcă e păzită de capul de bour situat deasupra intrării. Fântâna practic este prima cea care îți întâmpină privirea, ca apoi să arzi de nerăbdare să urci mai sus și mai sus până surprinzi toată panorama atât din interiorul cetății, cât și din exteriorul ei. Ți se deschid două peisaje, natura înfrumusețată de bătrânul Nistru sau, de cealaltă parte, orașul Soroca.
Noi nu am avut ghid. Dacă m-aș duce data viitoare la sigur aș vrea ca cineva să ne spună mai multe despre istoria și întreținerea în timp a acestei capodopere arhitectonice.
Mai nou, împrejurimile au fost renovate și dotate (majoritatea schimbărilor la față a locului au fost făcute cu suportul României, apropo). O nouă atracție turistică alături de cetate este și o inimă dotată cu un scaun la mijloc, în spatele căreia se vede clar inscriția denumirii orașului. Aleile din apropiere sunt îngrijite, poți vedea obiecte sub formă de mici biciclete decorate cu flori de diferite culori. Mai pe scurt, e frumos! Și e un loc liniștit. Acolo poți auzi clar ciripitul păsărilor.