Fost-am sâmbata aceasta pentru prima dată la pescuit. L-am însoțit pe Mihai, că el este un mare amator. De mic copil se ducea cât de des posibil la pârăul din sat ca să prindă pește. De acolo a pornit și pasiunea, iar acum împreună cu alți prieteni și colegi de-ai lui de lucru, tot pasionați de această activitate, se organizează de fiecare dată când pot, se trezesc dis-de-dimineața sau cu noaptea-n cap, așa cum este o vorbă, și pleacă la drum.
Am decis că e timpul să merg și eu să văd cum decurge tot procesul. Ne-am trezit la 3:30. Ne-am făcut rutina și la ora 4:00 eram deja în mașină. Am plecat La Balta de la Văsieni, acolo unde băieții mai fusese și înainte. Din păcate, de data aceasta ziua nu a mai fost atât de productivă ca de obicei, probabil din motiv că locul devine tot mai popular și pescari vin tot mai mulți, iar pește rămâne din ce în ce mai puțin. Ținând cont de faptul, din câte am înțeles, că peștele în lacul dat nu este crescut, ci pur și simplu, adus o dată pe sezon de la crescătorii. Cu toții în total am prins 4 peștișori, Mihai fiind primul norocos la care a sunat clopoțelul de la undiță, semn că se aninase un peștișor. Era un sărman carpușor, care s-a lăsat ademenit de momeală. Era aproape de ora 9:00. Am stat până la 12:00, pentru că soarele înfiebânta tot mai tare și mai tare, iar temperatura aerului se ridica la peste 30 de grade Celsius. Dar băieții spun că ar fi putut să stea și o zi întreagă.
Și pentru că momeala nu a fost consumată toată în ziua de sâmbătă, cu Mihai am decis să încercăm să pescuim și a doua zi la un iaz dintr-un parc alături de blocul în care trăim în Chișinău. Până acolo sunt 15 minute de mers pe jos. De cu seară am setat alarma la ora 4:00, ne-am trezit, cu greu, dar am făcut-o, și iarăși aproape de ora 5 eram pe loc. Mai erau deja câțiva oameni care și-au aruncat undițele în apă. Dar fără folos. Că la cât timp am stat acolo, nu am văzut pe nimeni să prindă ceva, noi la fel. Dar mie mi-a plăcut experiența. Eu mi-am luat o păturică, mici gustoșenii, o carte și m-am întins la iarbă verde cu priveliștea spre ape. A, și niște hulubi am hrănit, că tare insistent se uitau la noi și cu pași mici dar siguri se apropiau de pătura pe care eu eram așezată.
Ce vreau să spun e că liniștea din zorii zilei vine ca o metodă terapeutică pentru trup și suflet. Cât e timpul cald și bine recomand tuturor, măcar o zi din weekend să se relaxeze pe o margine de iaz la iarbă verde. Sau oriunde în altă parte, unde domină liniștea naturii, iar această liniște o poți savura doar când soarele abia începe să se ivească. Și durează maxim până pe la ora 7:00.
Mai jos vreau să relatez câteva avantaje ale pescuitului în doi. Această activitate în cuplu poate fi una constructivă pentru relația voastră din mai multe puncte de vedere:
- Evadați din rutina zilei. Nimic și nimeni nu vă deranjează. Nu sunteți căutat, telefonul nu vibrează de la notificări și sunete, ascultați doar adierea vântului, păsările ciripind și mișcările line ale apei.
- Ieftin. Acest hobby nu necesită mari investiții. Odată ce ți-ai procurat uneltele necesare, poți să te bucuri fără griji de această activitate. E mult mai ieftin decât a merge la cinema sau la shopping.
- Nu vă veți face griji ce veți mânca la prânz sau cină. Asta dacă ai noroc și peștele se lasă prins.
- Un loc liniștit și îndepărtat pentru a discuta lucruri mai intime. În jurul vostru nu sunt alți oameni care să vă deranjeze discuția.
- Vă bucurați de suficient spațiu în aer liber.
- Un partener de încredere se transformă și într-un prieten grozav.
- Ca amintire poți să-ți culegi flori sălbatice, „buruiene” mai țărănește zis. Dar în casă să știți că se arată tare bine. Asta cui îi place stilul minimalist și simplicitatea.